Rime simple
Mai scriu și simplu... din păcate?
Poate că nu, poate că da.
Cuvântu-ncearcă să-mi arate
Și un alt fel de-a exista.
Eu știu că-n cercuri elevate
O să mă fac puțin de râs,
Dar cine râde, uită poate,
Că după zâmbet vine plâns.
Mă uit atent prin dicționare.
Atât de groase, de frumoase,
Dar mă întreb mereu, de oare,
N-au devenit cumva spumoase?
Atât de multe sinonime
Pe care nu le înțeleg.
La fel de multe antonime...
Prefer sămânța s-o aleg.
Știi, totul crește din sămânță,
Într-o sămânță se întoarce.
Tot ce-i stufos parcă anunță
Ceva, ce nu știu dacă-mi place.
Prea multe crengi, prea multe vreascuri,
Ce s-au uscat la timpul lor
Și au căzut, de-atâtea veacuri,
Sub lovitura de topor.
Eu am să-ncerc să scriu mai bine,
Poate-i voi mulțumi pe toți,
Deși... m-aș mulțumi pe mine
Dar cum să faci și cum să poți?
poezie de Adi Conțu (26 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre mulțumire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre existență
- poezii despre dicționare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.