Balanța
Podul palmei tale ține
Tâmpla mea pulsând ușor,
Când cu gând de răpitor,
Gura ta, ca un trișor,
Își ia tot ce îi convine.
Și nu vreau să fiu datoare!
Iau și eu pe apucate,
Îmi fac singură dreptate,
Chiar dacă-mi adun păcate,
Devin eu corupătoare.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [Vezi poezii despre poduri, poezii despre gânduri, poezii despre gură, poezii despre dreptate, poezii despre devenire sau poezii despre corupție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.