Sunt o pasăre uitucă
Sunt o pasăre uitucă,
mereu cu dor de ducă.
În zborul meu,
spre Soare Rasare,
mi-am scăpat
ramura de măslin
din cioc, într-o vale.
Căutând-o, am nimerit
pe creanga unui măr înfrunzit.
Lângă mine, zăcea întins
în plină metamorfoză,
un vierme mic și zgribulit,
chinuit de psihoză.
Timid, m-a rugat să-l ajut
să se transforme, mai repede,
în fluture.
Am așezat, cu milă,
plăpânda omidă
sub o aripă, între coaste.
Însă, vai de mine...!
Ce păcat,
am uitat de ea!
Până când, frumos,
tot rozând așa,
viermele timid
mi-a ajuns la os.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (martie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniela Reghina Onu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viermi
- poezii despre crengi
- poezii despre zbor
- poezii despre văi
- poezii despre uitare
- poezii despre păsări
- poezii despre măslini
- poezii despre mere
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.