* * *
Mă împletesc in razele soarelui.. și-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
și-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi așeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... și brat de sprijin pentru pași ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuță insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
și sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Daniela Bidascu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.