Visătorul e fericit pe deplin

Cum lumina dimineţii
înseninează marea cristalină,
ochii tăi plini de graţii
peste lume fac o trambulină.
Inimile altora înseninează
şi o prea frumoasă sirenă
în faţa ochilor defilează.
E viziunea ce poate apărea
doar celor care pot a visa.
E un miracol atât de special
că imediat ce dispare,
răul apare semeţ, triumfal
şi teama prinde amploare.
Nimic nu e în bezna bolnăvicioasă,
soarele din nou se va întoarce
ne zice speranţa cuprinsă de angoasă.
Între timp însă frica deja e sosită
în sufletele celor ce-au chemat-o,
liniştit stă însă visătorul aşezat pe o clipă,
dispus să aştepte lumina în cupe de dor primenită.
Pentru a vedea din nou îngerul ieşit din apă
silit e să aştepte soarele în frig şi ger,
cu ochii orizontului căutând o stâncă seacă
la ţărmul mării scăldat în mister.
Şi iată, deodat', din ape naşte curcubeul,
se-ntoarce soarele în cerul senin,
viaţa surâde în orice corpuscul,
visătorul e fericit pe deplin.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!