Lacrima, icoana iubirii
într-o zi
știu, știu vei pleca
ducând cu tine lacrima și dorul
și o bucată ruptă dintr-un suflet
ce a crezut odată
doi înseamnă noi
azi caut durerea să-mi mângâie trupul
rănit de întrebări, pășesc agonic prin spini
tristețea curge din lacrimi amare
cuvântul, odată altar
trist și întunecat se ridică la cer
icoană, e lacrima noastră
pe cer, coloană infinită de lacrimi
se zbate în drum milenar
cuvântul nostru a rămas uitat între astre
rug e durea ultimului gând
ce pot să-ți dau pe lacrima durerii
la schimb nu am
decât un trup, un suflet și un gând
imaginar și ireal
pentru un înger căzut pe pământ
atât mai am pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.