Iubirea mea, balast de piatră
Eu tânjesc după iubire ca-nsetatul după apă,
Pește pe uscat mă aflu, când iubire nu găsesc.
Printre degete, ca ploaia, dragostea fuge și-mi scapă,
Se pornește-apocalipsa, când rostesc un ''te iubesc''.
Fug pădurile, copacii se dezbracă de-al lor verde
Și se scutură și macii, zdrențuindu-și roșul strai,
Cerul se îndepărtează și albastru-n munți și-l pierde,
Când ridic fruntea spre-nalturi și iubirii-i spun: mai stai!
Noaptea, când coboară vise, în iatacul dintre stele,
Pe sub gene se strecoară un coșmar cu neiubiri.
Eu, te chem, ca pe răcoare în căldura verii mele,
Dar tu ningi cu nepăsare și mă-nlături din priviri.
Eu voi arunca iubirea, ca pe un balast de piatră,
S-o adune cerșetorii și s-o vândă pe un ban.
De-o zărești printre gunoaie, sau de o auzi cum latră,
Pune-o într-o partitură, să o cânte un pian!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre pian
- poezii despre pești
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.