Strada
Cu nostalgia așteptatei veri,
Un gând rebel îmi zboară către stradă,
Îngrijorat de a nu-l rătăci,
Cobor să-l însoțesc la promenadă.
Pe un trotuar merg țanțoș două uri,
Din sens opus, o alta le salută,
Puțin în spate, vine-o aroganță
Singură-n veci în viața ei cea slută.
Zâmbind timid, frumoasa inocentă
E-n dialog cu-n suflețel romantic,
Mână în mână, pline de iubire,
Două oftări de dor plutesc galactic.
La umbră stau chircit câteva bârfe
Schimonosite-n vorbe otrăvite,
În jogging trec mai multe interese
Cu varii treburi, veșnic tot grăbite!
Senine-n senectute, credincioase
Pășesc agale-n lumea cea pestriță,
Iar undeva, un năzdrăvan șăgalnic,
Pe o frivolă trage de rochiță.
Cu narcisismul lor caracteristic,
În soare lenevesc suficiențe.
Hohot nătâng răzbate de acolo,
Blocând răutăcios omnipotențe
Rătăcitoare suflete de vată
Trec fantomatic, cu pas insipid,
Iar altele, pierdute pe vecie
Ne părăsesc în fulger translucid.
De suferință mută-nnobilate,
Inimi de dor, mecanic doar mai bat,
Cu pași de plumb străbat capătul străzii
Oftând de focul ce-au avut odat'...
Ascult plutind vrăjit zgomotul străzii
Cu gândul meu rebel, ce-am regăsit,
Înfiorat în varii sentimente,
Numai aici simt că m-am împlinit.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.