Elohim (Psalm)
Te-am căutat Elohim,
pipăind șovăielnic
clepsidra prăfuită a timpului.
Și-am tot întrebat:
Ești bătrân, Doamne?
Tare bătrân?
Te chem, Dumnezeul meu...!
Încerc să Te iscodesc,
dar mi-e teamă
că nu voi putea cuprinde
în orizontul privirii mele piezișe,
atâta Minune...
Elohim, nu-mi mai găsesc Emausul...
Pietrele smulse din suflet
mi-au sfărâmat toate stelele,
palizi licurici clipocind lipicios,
pe urmele pașilor mei
din prundul mâlos.
Dumnezeul meu,
cerul mi-e plumb strivitor,
și e... jos!
De unde vii,
și unde pleci, Elohim?
Când Tu începi orice -'Nceput
și sfârșesti cu bucurie Sfârșitul.
Spre care din urma Cale Lactee
ar trebui să privesc?
Măcar Umbra Ta s-o zăresc...
Elohim, tot Necuprinsul Tău
mă cheamă!
Îmi plec fruntea-n țărână,
și implor: Unde ești?
Spune-mi azi,
măcar Azi,
unde ești?
rugăciune de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (noiembrie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre plumb
- poezii despre licurici
- poezii despre frică
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.