Furie
Mă cert c-un greiere pe-o coardă de chitară,
Pe doina unei frunze-n asfințit,
Cu valul ce molatec desfășoară
Pe maluri vechi nisipul mărunțit.
Mă cert cu umbra ce m-a părăsit,
Cu lacrima ce și-a secat izvorul;
Mă cert cu timpul ăsta prea zgârcit
Ce-atâtor "duși" mă face să duc dorul.
Mă cert cu primăvara ce grăbită
Se aruncă în a-l grâului talaz,
Din valuri să re-nvie aurită
Cu macii roși, vară, pe obraz!
Mă cert cu soarta crudă ce mi-a dat
Din câte daruri duce-n buzunare
Numai tristețe, lacrimi și oftat,
Și un ocean întreg de supărare!
Că mi-e-mbibată carnea cu amar
Iar furia-mi sclipește în privire
De-am spart oglinda asta ce-n zadar
Mă amăgește cu iarăși cu iubire!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre primăvară
- poezii despre ocean
- poezii despre nisip
- poezii despre iubire
- poezii despre greieri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.