Molia ciudată
Noaptea trecută, pe peretele alb de lângă pat,
cu aripi asemeni unei umbrele rupte,
am văzut o molie maronie
odihnindu-se-n tăcere.
Nu era nici frumoasă și nici înfricoșată,
însă era ciudată și, totodată, foarte autentică.
Nu-mi pot imagina cum a ajuns în casă,
dar am lăsat-o acolo.
A venit, fără îndoială, la moartea ei.
poezie de Louis Dudek, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Louis Dudek. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre imaginație
- poezii despre frumusețe
- poezii despre frică
- poezii despre aripi
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.