* * *
Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa-l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga și să le cante...
Toate plânsurile sa le topeasca c-o atingere calda si sfânta de suflet...
Potir de lumina și iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
si ușa către Rai pe pământ, deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
și-ntindere verde și racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Așează-ti tamplele obosite intre palmele mele, dragul meu...
și ele vor lua forma zvacnetului din tine, oblojindu-l...
Iar freamătul din adancuri varsa-l in liniștea brațelor mele...
și-l voi topi in izvorul de viață al ființei mele,
intr-o clipa inalta și caldă,
dulce împletire de-amandoi,
urme pentru veșnicie lăsând în tine.
Usa templului inimii tale
in inima mea se deschide,
imbrăcând. o majestuos in straie de lumina și cer...
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Daniela Bidascu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.