Lumânarea oaie
așa a fost să fie: puțină gălăgie
la hanul morții mele
un grup de polonezi
mânca la prânz bătaie de la copacii verzi!
o
lumânare oaie (?!) ardea și ea de tot
o
iar sicriul umed, cu felul trei la masă
proptit, de dulce,-n cot
filosofa pe margini
de cer și de câmpie!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.