Nasture la haina vieții
Sunt nasture la haina vieții,
Eu o deschid, eu o închid
De la ivirea dimineții
Până-n târziul cel livid.
Sunt nasture și stau oriunde
Sunt necesar pentru surâs,
În mine totul se ascunde,
În mine universu-i strâns.
Am inima gaură neagră
Ce înflorește-n nouă haină,
O umbră poate doar s-o șteargă
Și s-o prefacă într-o taină.
Tu, ești doar firul care coase
În cruce nasturele meu
Și-mi pune razele în oase
Pe scara către Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre negru
- poezii despre inimă
- poezii despre dimineață
- poezii despre cruce
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.