Poartă
Sunt arbore mărunt, misterios,
Și nu mă mir că-s doborât
În peisagiu îmi zic unii că-s urât,
Se schimbă-n timp ideea de frumos
Retează-mă, toporule, dintr-una
Cum la Bourboni făcut-a ghilotina.
Călăii execută, nu știu mila
Și conformistă-aplaudă tribuna.
Răbdători, sculptați esența rară
În ea se-ascund mesage incifrate
Nu-s oarecine, cum cred neofiții
Nu aruncați aiurea vorbe de ocară
Peste materia cu forme-adevărate...
Contează că mă neagă neciopliții?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre sculptură, poezii despre frumusețe, poezii despre copaci sau poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.