La clică

Baba Gherghina deschidea uşa
Care se văita îndelung: "scââârţ"...
Îşi rezema trupul cocoşat de peretele verandei
Îşi freca nasul coroiat, ca o aripă dorsală de rechin,
Din cauza mirosului înţepător
De blană de capră netăbăcită
Întinsă pe jos,
Peste pământul din casă.

-Drăgoşică maică, te duci să iei pâine,
Că nu mai e şi mai târziu nu mai are?
-Nu! Răspundea nepotul favorit,
Să se ducă Sura, că e mai mare,
Ce dreacu face,
Vrea de-a gata?
-Ce vrei Buleo? răspundea soră-sa Mia,
Poreclită Sura din cauza părului ei blond-cenuşiu,
Pe tine te-a trimis băi T,
("T" de la tebeceul de care abia scăpase Dragoş,
Umblând o vreme prin tot felul de sanatorii),
Al dracului, se leagă de mine!
-Vasilică, du-te tu,
Se ruga baba Gherghina cu speranţă în glas
De următorul nepot.
-Nu mă duc bre, de ce io?
Să se ducă Ciungu', că nu s-a dus demult!
"Ciungu", adică Gigi, frate-su mai mic cu un an,
(Că aşa i-a făcut biata mătuşă-mea "anu' şi cârlanu'",
După ce mai întâi mâncase bătaie de la Ticu, bărbat-su
Că de ce nu-i face copii).
Nu se lăsa nici el mai prejos,
Mai cu seamă că Vasile a fost cel care
I-a tăiat degetul arătător cu toporul,
În timp ce el ţinea cu mâna dreaptă butucul, pe tăietor.
Şi apoi a mai fost şi conflictul cu "dâda",
Adică o tetină rămasă fără sticlă,
Pe post de ţâţă, sau de suzetă,
Pe care şi-o trăgeau unul altuia din gură,
Sau se încăierau care s-o apuce din praful
Şi găinaţul din curte,
Dar pe care Ticu, tatăl, a luat-o şi a tăiat-o cu toporul
Pe acelaşi tăietor, cu pricina...
-Ce vrei Pisică, sărea Ciungu ca ars,
Vrei să te scarmăn?
Şi Vasile, cel cu ochii verzi de pisică tăcea mâlc.
Dragoş împărţea dreptatea:
-Să se ducă scobitoarele-astea două,
Că tot stă degeaba!
"Scobitoarele" eram noi,
Verişoara mea Doina şi cu mine,
Care, după mintea lor, eram atât de slabe
Încât puteam să ne spălăm picioarele în sticluţele de colonie.
-Să hiţi ai dracului cu toţii maică,
Se oţâra baba Gherghina cu năduf,
Mă duc tot io!

Şi o pornea agale,
Mogâldeaţă cocoşată, şontâc, şontâc
Până la Alimentara, de unde se întorcea
Cu braţele pline de pâinea fierbinte şi neagră
A anilor şaizeci si cinci, şaizeci şi şase.
Pâine pe care tăbăra toată clica
Şi o mâncau unsă cu untură dintr-un borcan.

-Ptiu! scuipa bunică-mea într-o parte,
Nu ţi-am zis fă să nu te duci la sărăntocii ăia,
Te duci şi stai nemâncată pe-acolo!
Stai maică-mare în liniştea ta, acasă...

poezie de Mioara Anastasiu din Genuinul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!