Lună poți
Lună te rog de-mi poti
Infinge-ți adânc colții!
Să alerg prin munți și văi
Doinind cu șoapte văpăi.
Poate o vedea ochii ei,
Dorul de raze selenare
Ce mă arde-n nopți prea tare...
Pe grumaz făr'buza de tei.
Ce înfloreste bratele
Și îndulcește clipele!
De coboară in stol stele
In cunună printre bucle.
Răsfindu-se-n sărutare
In aurore de mirare,
Invăluindu-i conturul
Cum mă arde acum dorul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.