Dor de ducă
Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Și călător în lumea mare,
Dar l-aș opri ca să îți spună
Ecoul vorbelor amare.
Apoi, eu l-aș lăsa agale,
La pas domol ca să ajungă
La inimă și mai departe,
Ca să-l auzi și să nu plângă.
Privirea să-ți devină blândă,
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Și-a clipelor rătăcitoare.
Apoi m-aș duce mai departe
În alte zări, în rătăcire,
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Și-a inimii dezlănțuire.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.