Cuib de culori
Și veneau și reveneau
Cu mine oare ce aveau?
Umbrele ce sunt iertate
Ce nu-mi erau-mblânzite...
Șuierând cu bici de ecou
In al călimarei hublou...
Unde închis într-un răvaș
Așteptam glasul nărăvaș.
Să mă citească pătimaș
Să topească tușul umbrei,
Cu glasul ei gingaș
In poemele de porumbei.
Albi-n cântec de măslini
Să-nfloreasca dintre spini
Ce-i rămași-nfipți venini
Trandafiri mei divini
Să clădesc o scară din ei
Să o duc spre soare de tei
Lăsând umbra mea și a ei
Jos fără gratia coliviei
Urcând să-nvătăm iar!
Zborul pasărilor avatar,
Ce printre codri de nori
Clădesc cuiburi din culori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre trandafiri
- poezii despre tei
- poezii despre păduri
- poezii despre porumbei
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre măslini
- poezii despre muzică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.