Florile bucuriei

Eu sunt martorul viu care-a văzut Lumina,
Stătea atârnată de tremurul pielii mele,
Împietrită-între nervul care-mi mişca mâna,
Şi ochiul când se bâlbâie în sevă de stele

Eu mi-am văzut moartea cu ochii deschişi,
Îngerii falşi cum trăgeau în rafale, dorinţi,
Din molii păcate şerpuiau porii stinşi
Când dragostea o vindeam pe licăriri de arginţi

Mereu alerg la tine, nu cruţ volburi de suflet
În cărnurile-aprinse; îţi zămislesc "furtuna"
Eternitate-n os; te sting cu duhu-mi şi răsuflet,
Căci tu şi cu Iubirea aveţi acelaşi preţ, totuna.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!