Tu...
iarna plânge șuvoi de sus
e seară...
un răzleț mănunchi de picuri
îndrăznește
în geam doar bate
în rânduri mici ca soldăței
în mantii albe curg
de sus...
alunecă lumina cerului
în plete fulguite,
aer suflat din norduri
de gheață
spațiul rarefiat în sărutări de pleaope
depune închis spre pământ
flori de suflete ce îngheață
tu, iubire,
alergi în alb văzduh
tresari în vânt de bucurii
așterni chipul tău
pe urmele lăsate de zăpadă
și buzele tale le închipui pași de fulg
în iarna ce se-ntoarce.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre gheață
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.