Hai roboți să fim
Dacă am ajuns să plătim
Cu roboți să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?
Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant...
Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi...
Bătrâneții în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roțile
Ce macină viețile...
Legate la carusel
Țelului vostru tembel
De a ne aurii zale
Predicând libertățile
Cu televiziunile
Droguri subliminate
In minte impregnate
Că nu suntem ființele
De bogătie subjugate
Robotic înlănțuite
Satisfăcând plăcerile
Celor de la butoane
Sub frica a demoane
Purgatorii nucleare
Ce au mare oroare
De adevărurile
Lumii noastre reale
Ce ascund lanțurile
Ce ucid libertătile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roboți
- poezii despre vulturi
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre televiziune
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre plăcere
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.