Să-mpungă
Turma își alungă
Tot ce nu pot să împungă...
În coarnele văzute
Ce urlă să se împlânte.
Să rămână nevăzute!
Fiindcă-și lasă urme
Aerului ce-o să-l scurme...
Cu vocile șuierate
De dorințe ascuțite
Ce sclipesc luminii!
Fără măștile patimii
Plămădite din celelate...
Trupuri ce-și acceptă
Înfiptă tristețea inertă...
Ce se mișcă răscolită
Când coarne se irită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre tristețe, poezii despre măști, poezii despre lumină, poezii despre dorințe sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.