Pâine pe vatră
Se-adună-n suspin de-adio miresme,
La poarta inimii mi-a răsărit un dor,
De pâinea vârstelor din basme,
De struguri jinduind în oală vinișor.
Pe ulicioara sufletului meu
Azi a plouat cu lacrimi de răcoare
Că-n glasul timpului, puternic, glas de zeu,
S-a copt o azimă jelindu-și grâu-n floare.
Cum urcă aburii în legănări fierbinți,
Precum din a lui Abel jertfă grea!
Cum se trezește viața în părinți
La fel ca primăvara-n rămurea!
Coc pâinea și lanu-n ea cuprins,
Aromă de iertare vine din cărbuni,
Pe ea ușor s-a strecurat, prelins,
Fiorul unei raze din străbuni.
Îi vine chiar și lunii să se-așeze
Pe-obrazul de fecioară-al pâinii, rumenit,
De-atâta râvnă nici nu vrea să mai vegheze
Ci doar se varsă pe cuptorul aromit.
Un zgomot ce-a fugit din nou din vârste
E lanțul coborând din cer ușor, ușor,
În mine urcă-acele fețe triste
Ce-n veșnicie se topesc de-atâta dor.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pâine
- poezii despre vârstă
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre struguri
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.