Perete de noapte
Am să plec într-o zi...
Nu-mi place tăcerea de a fi
doar un tablou ce pare viu
vizitator dorind să-i fiu...
Când eu glasul pe care-l știu
pictează în al meu pustiu
oasele sărutate în deșertificate
gânduri din discrepanța de mascate
temperaturi a chipurilor întâlnite
ce par calde la prefață
și dedesubt sunt doar de gheață
ce pe tine acum, ca un vultur te-nhață...
Din mirajele lor biciuite
de icoane ce par preasfinte
în coarnele lor înfipte agățate
ce te vor împăia pe perete de noapte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre tăcere
- poezii despre temperatură
- poezii despre sărut
- poezii despre pictură
- poezii despre noapte
- poezii despre măști
- poezii despre icoane
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.