Madonna
Voi ca Madonna nu cântați,
Căci Dumnezeu nu v-a-nzestrat,
Dar ați putea să vă-ntrebați:
Eu câți copii am înfiat?
Cu fruntea până la pământ,
Mă plec în fața vocii sale,
Dar cad cu sufletul înfrânt,
De bunătatea dumisale...
Nimic nu este mai util,
Și nu-i nimic mai omenos,
Decât să saturi un copil,
Ce numai piele e și os...
Suntem pe lume miliarde,
Ce ne pretindem buni și blânzi,
Dar o-ntrebare rău mă arde:
Dece mai sunt copii flămânzi?
Vă rog cu sufletul zdrobit,
Să dăm pentru copii doi roni,
Să facem cerul însorit,
Să fim Madonne și Madonni...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.