Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii
pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
și scaldă Lornițul
în zâmbetul zilei până în Coastă
și apoi satul întreg
îl împletește cu picuri mari și limpezi
trecând pe la Izvore și Părău
ținându-și drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
și pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
și până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri
doar Dealul Blaghii ne zâmbește
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
așa de limpezi și de curați
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă și vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan
Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineață de vară când roua
mersu-ți înflorește
și-n gingășie ți-l scaldă
piciorele ude fiindu-ți îndată
în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aștern pașii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaș
din Jos și din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
așa de gingaș își înălța cântecul spre cer în
chemarea oilor
cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii fața îți udă
și picioarele-ți lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal
în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă și-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îți împrospătează și mersul
și privirea
Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-și privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imașul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
și suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ți mângâie și pe alte tărâmuri
parcă
te așază
de tine să uiți și să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat
Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ți împletește privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini și pe față
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă și-n Pustă
ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ți moaie ființa
și inima chiar
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iulie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre sat
- poezii despre ploaie
- poezii despre oi
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.