Coboară, Doamne, Sfânt...
Ai venit din puritatea sfântă
Și-ai omenit ca frate între noi,
Te-ai luat cu relele la trântă
Și-ai luminat căzuții în noroi.
Seninătatea Ta ne este-nvățătură,
Ai fost, vei fi, cârmaciul minunat
Ce azimă-ai adus în bătătură,
Cu peștișorii dulci ne-ai săturat...
Ai ridicat ologul în picioare,
Orbului lumină pus-ai în pupile,
Ai făcut minuni atât de uimitoare,
Ai lăsat credința în suflet de copile.
Ai adus pe Tatăl în suflarea lumii,
Crucea întru El tu ai purtat
Până-n osândire, în durerea culmii
În cuie pus pe dânsa te-ai lăsat.
Ai murit sub ochii tuturora,
Între pietre ai fost pus pe veci,
Dar a venit la Tine aurora
Și ai urcat la rangul Tău de regi...
Te-ai înălțat în ceruri lângă Domnul,
Tatăl Tău și-al nostru Tată Sfânt,
Pentru voi îngenunchează omul
Și la Voi se roagă pe pământ.
Rugămintea mea e dureroasă,
Mă seacă nedreptatea în rărunchi,
Coboară, Doamne, Sfânt la mine acasă,
Fă-mă demn să nu stau în genunchi.
Adu-mi iarăși lumina Ta divină,
Învață-mă, ca-n Raiu-ți, să zâmbesc
Pe plaiul mioritic, o gradină,
Cu românescul sânge s-o cinstesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre durere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.