Anotimpurile iubirii

iubeşte-mă femeie în noapte
în noaptea cu căderi de şoapte
e timpul sărutului în ţipătul vântului
sărutul, mângâierea sufletului
sufletul, taina nestinsă a gândului
gândul, lacrima universului
revărsat pe corzi de violă
cântă pe tărâmuri de tainic fior
femeie, senzuală, te înfăşori
în culori, în flori
flori de liliac, primăvara
primăvara sufletului şi lacrima crudă a sărutului
trandafiri, în veri aprinse
de nimeni cuprinse, nestinse
de iubiri pătimaşe,
adânc, prelung, în trupul dorului
anemone în toamne târzii
pe unde treci, pe unde vii
flori de gheaţă
cristale pure de iubire
pe trupuri de jad, ce ard
să stingă, să stingă dogoarea iubirii
alerg pe câmpuri cu flori
aleg, culeg
un vis, un gând, o femeie
o prind, o culeg
te port pe braţe vrăjite de amor
plecăm în zbor
un zbor etern
pe ţărmuri de dor
căutând împreună infinitul iubirii
iubeşte-mă femeie în noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!