Toiagul împlinirii
Seara avansa spre miezul nopții,
Muza deznoda de vers proporții,
Potrivindu-i somnului cătușa,
Viselor, în roz, bara, rebelă, ușa,
Noaptea, înghițind și pomi, și case,
pe un tron fragil și ud urcase.
Ploaia, lăcrămând pe sticle-ncinse,
fruntea-n sângerări de dor cuprinse,
Tâmpla, legănând ninsorile grăbite,
Sprijin căuta pe gânduri înflorite,
Despicând învălmășeala lumânării,
ruga mă urca pe scara împăcării.
Harnică, croia fusceii din cuvinte,
susținând aripa mea fierbinte,
Iar în capul scării aștepta lumina
și-o făptură ce-mi făcea cu mâna,
Ploaia îmi sfințea urcușul greu,
... stătea în față însuși Dumnezeu...
Fața albă radia a miez de pâine
și-o blândețe adunată din țărâne,
Înțelept, cu graiul cumpătat,
Brațul drept toiagul său mi-a dat,
Pe care-am citit mărețu-i scris:
"Sunt alături, suflete, și-n vis!"
Să nu plângi de-ani ce-au risipit
încrederea în omul ce-ai iubit.
Binele în fiecare suflet rostuiesc,
de greșește, nu pot să-l opresc
Și-l aștept la marginea răbdării,
să-și bea-n pace cupele iertării...
Din grija de părinte ți-e trimisă
lumina versului cu sete-aprinsă,
Toiag ce ruinează stânci de frică,
iar sufletu-ntristat spre bucurii ridică
peste regrete, mântuirea ți-e în scris",
atât am auzit... pleoapele cortine au închis...
... și, zăpăcită, noaptea a căzut-n abis,
lumina m-a furat din brațele de vis,
Capu'-adormise gânduri ostoite
pe coala albă, cu poeme încolțite...
Pumnu'- încleșta în palmă, a mare drag,
Condeiul, lăsat de Dumnezeu, de împliniri, toiag...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre încredere
- poezii despre stânci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.