Ipocrizii absurde
Ipocrizii banale... mă amuză,
Pudicități naive... mă uimesc,
Fără măcar a căuta o scuză,
Decenței prefăcute îi zâmbesc.
Mă cenzurează... tinere rebele
Și șmecherași uitați... de viitor,
Ce-și tatuează visele pe piele
Ne-nțelegând exuberantul zbor.
Voi desena... puzderii de ispite
Și voi goli cămara de mascați,
De umbrele ce par a fi cinstite
Dar au agenda plină de amanți.
Ipocrizii absurde mă distrează,
Pudicități stupide... mă-ntăresc,
Prostia și cenzura nu contează,
Eu le ignor prieteni... și iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cenzură
- poezii despre zbor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre prostie
- poezii despre prietenie
- poezii despre naivitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.