Descântec
Săruta-ți-aș neică gura până când m-or duce plopii
Între patru anotimpuri peste deal la iarbă grea.
Verdele să-l scurg din ramuri să-l așez în rând cu snopii
Ce te leagă-n cercul veșnic atârnat de stânga mea.
Mângaia-ți-aș cu privirea pielea ta catifelată,
Pană ți-ar ieși jăratici din căprui pe sub sprâncea.
Să te-mpingă către mine toată linia ferată,
Miezul nucilor de lapte alungați de piază rea.
Descânta-ți-aș cu refrene legămintele uitate
În sertarele-ndoielii, cât mai jos și cât nu prea.
Unde nu ajunge cucul, ci doar cucuveaua poate
Ciripi vreo trei acorduri, toate trei pe limba sa,
Înapoi în evul mediu și mai mult! te-aș da pe spate,
Doar făcându-ți loc, oleacă, uite-aci în... viața mea
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
- poezii despre lactate
- poezii despre gură
- poezii despre cucuvele
- poezii despre crengi
- poezii despre anotimpuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.