Țăranul către câmpie
Câmpie, câmpie verde!
Omul în tine se-încrede.
Câmpie, câmpie-întinsă!
Zarea ta e necuprinsă.
Câmpie, câmpie plată!
Cu sudoarea mea udată,
Nu te las eu nebrăzdată.
De brațul meu ești lucrată.
Noaptea-n tine odihnesc.
A doua zi iar trudesc.
Toată viața eu muncesc
Rodnicia să-ți sporesc.
Pun sămânța ca să crească,
Lanul să se aurească.
Pâinea-n cuptor să dospească,
Tot românul să trăiască.
Vreau să fie pâine-n țară,
Să nu mai plecăm afară.
Tot poporul să iubească
Glia noastră românească.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre România
- poezii despre țărani
- poezii despre verde
- poezii despre sat
- poezii despre plată
- poezii despre odihnă
- poezii despre muncă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.