Sorescu
Genial Sorescu ăsta!
Eu cred că fiecare sat,
a avut câte un genial,
generație de generație,
câte un țăran de-ăsta, șugubăț și profund,
de se uita lumea în gura lui,
așa, după uluci,
ca la Petrache Lupu,
că erau sfințiți toți,
aveau gură de aur.
Și toți erau ai cuiva,
a lui cutare sau cutare,
cu, sau fără, poreclă,
da' la noi fără poreclă ești nimeni.
I-aș spune așa,
dacă l-aș vedea în fața ochilor,
Să trăiești neică Sorescu!
tu nu știi,
dar noi oltenii ăștia, mai răsariți,
de fusărăm pe la Craiova, la școli,
de-i de ne jucăm cu vorbele, așa,
că de altele nu ne pricepurăm
și încă vreo doi-trei de-i știu numai eu,
am constatat, ne-am consultat o țâră,
că ești cel mai de seamă de pe-aci,
că te-om asculta
și din vorba dumitale, n-om ieși!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre gură
- poezii despre țărani
- poezii despre școală
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi
- poezii despre jocuri
- poezii despre genialitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.