În palme

Am prins viaţa mea în palme
Şi am strâns-o de pe drum,
Am ascuns-o între drame
Care-o chinuiesc cu fum.

Am prins viaţa prigonită
Şi-am păstrat-o fără tâlc,
O privesc nemărginită,
În deşertul ei tac mâlc.

Mă aplec de gânduri nude,
Îndoită, parcurg nopţi,
Clipele ce cântă surde,
Pe la uşi şi pe la porţi.

Viaţa mea o strâng în palme,
Dar mă dor, mă dor prea mult,
Parcă taie cu mici lame,
Timpurile de demult.

Dacă mă desfac la palme,
Poate-ar fi mai bine aşa,
Fugă clipele din drame,
Viaţa mea şi umbra sa.

Să înalţ doar către ceruri
Tot ce-i viu şi omenesc,
Să rămână doar ecouri
Pe la cei ce mă iubesc

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!