Fără ecou
Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopții,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.
Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.
Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?
Nu voi reusi niciodată.
Te vezi în oglinda doar pe tine
Semizeu......
Amăgit de o lume trecatoare
Unde nici macar iubirea
Nu e veșnica
Iar vorbele-s purtate
În ramuri de vant
Fără ecou.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vioară
- poezii despre versuri
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre râuri
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.