Zbucium
Tincturile de toamne lasă urme
Pe țipătul cocorilor sub nori
Și amintiri sub geană macerate
Renasc stridente-n noile viori.
Multiplicate-n sînge se destramă
Buzele vîntului grav și șuierînd.
De-atîta zbucium cerul parcă arde
Și-aprinde-n noapte plopii, rînd pe rînd.
poezie de Traian Reu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.