Nu-i liniște și pace nici în moarte...
La poartă,-n rai, s-au adunat nebunii
Cu inimile-n palme, la vânzare,
Din care ciugulesc flămânzi lăstunii,
Spre alte lumi deșarte ca să zboare.
Tarabele cu vise demolate
Așteaptă orbii să le-nsuflețească,
Pe-un colț de lună, stelele fardate
Se bulucesc, de sus, să îi privească.
Stau sfinți la vamă să trieze bunii
După criterii ce se vor concrete,
Îngenunchează-n pragul rugăciunii
Adunătura de marionete.
Un hoț, dă mită, să ajungă-n față
(Sunt sfinți corupți și-n rai ca orșiunde)
Ticăloșia-n zâmbet se răsfață
Și ce ușor, pe uși de rai, pătrunde!
Un înțelept își ia moartea-n spinare
Și face cale-ntoarsă spre neunde;
În iad poate găsește îndurare,
Că loc, pentru somn veșnic, nu-i niciunde.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.