Fără paiaţe
Ce credeai, tu,
când îmi mângâiai priviri plutitoare
în aerul dintre albastru şi floarea ta?
Ştiam să smulg rază după rază:
mă iubeşte...
nu mă mai duc azi în piaţa cu paiaţe...
Luam aşternutul primei seri cu lună plină,
aplecată peste fiori ameţiţi de mahmureala viorelelor,
mă cuibăream printre sclipirile cerului apoi,
eu, doar eu,
sărutam o altă lume,
fără piaţă...
fără paiaţe...
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data naşterii pentru Daniela Tiger. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.