Rugăciunea din urmă
cine judecă se poate înșela
cine iartă nu se înșeală niciodată
puteți spune orice despre mine
că sunt un visător nebun ce țipă pe drum
printre scaieți și scrum
mă alungați și mă scuipați
și mă răniți, mă umiliți
dar nu îmi furați
ce sunt
ce am în suflet
nu, nu aștept soarele să răsară
aici, am învățat joc și să dansez în ploaie
pe țărmul mării de smarald
știi, întinderea nesfârșită a mării este o clipă
este clipa ce va veni
cândva, într-o zi
privesc marea
i-au în palme un pumn dintr-o mare
îl deschid
mâna rămâne goală
așa e omul
dărui-ții cele dragi
nu știe, împărăția e neantul mării
în care vin să se adape, suflete chinuite însetate
închisesem iubirea într-un suspin
mă ascundeam printre umbre
clopotul bate în turlă
bate a jale în lume
iubirea e izvorul, e leacul minune
o taină, o privire
privirea e mângâierea unui suflet curat
azi, pe drumul vieții am plecat
purtând pe umeri
haina dăruită de Cristos
și am găsit femeia...
femeie, fericirea are numele tău
nume zidit între stele
mângâiată de vraja divină
dacă îi dai iubire
ea îți dăruie un copil
dacă îi dai o casă
ea îți dăruie un cămin
dacă îi dai un zâmbet
ea îți dă inima ei
când genunchii mei au atins pământul
inima a atins cerul
nu murim când murim
murim când suntem ticăloși și răi și lași
murim când am uitat să mai iubim
dă-mi ochii
să văd frumosul din oameni
dă-mi inima ce iartă
dă-mi sufletul să nu îmi pierd credința
să caut necuprinsul, să simt nemărginirea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.