Niciodată nu știi
Niciodată nu știi tot ce poți,
Balansezi între dor și trădare,
Ignorând... neștiutele porți...
Ce inchid veșnicii de uitare.
Ai uitat de fumat... și pahar,
Renăscând ireal în femei,
În amiezi de culoare și har
Când luceferii vor... a fi zei.
Ochii plâng prima ta pălărie,
Invocând risipirea de vânt,
Undeva... la un târg de Mărie
Pentru cel din urmă cuvânt
În altare de rugă, mai număr,
Învoieli... și înscrisuri de dor
Care au neputința pe umăr
Și păcatul mereu la picior.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre vânt
- poezii despre trădare
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre numere
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre fumat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.