Cine sapă groapa altuia...
Coiotul, un gropar dotat c-o sapă,
În timp ce pe-nserat săpa o groapă,
Deși pământul tare și uscat
Nu prea îl înghițea pe răposat,
Văzu șocat că-l aștepta afară,
O-adevărată bombă nucleară;
O vulpe neagră-n straie de mătase,
Având armate câteva focoase
Ce ticăiau cu zgomot de foreze,
Amenințând subit să explodeze.
În timp ce lacrimi mari vărsa cu stil,
Cu-accentuat parfum de crocodil,
Ea-i povesti de traiul ei amar,
Alături de-un bărbat bețiv, curvar,
Ce-o mai lăsase și cu doi copii,
(Făcuți c-un lup și-un urs prin bălării).
Mascând, cochetă, lacrima cu fard,
Se plânse că nu are bani pe card,
Și-ar prefera cum viața este dură,
Pe loc, să-i facă plata în natură.
Morala
Când sapi la altul groapă între brazi,
Plătit de dame ce își pierd bărbatul,
E riscul ca-n aceleași gropi să cazi...
În care a căzut și răposatul!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plată
- poezii despre bărbați
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre viață
- poezii despre urși
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre natură
- poezii despre lupi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.