Copilăria soarelui
Când lumina-i numai cât un firi,
Vrăbiile-ncep, în zori, a ciri.
Fiecare ciripit în par
Aprinzând un licăr și depar
Trimițându-l; crește roșul soa,
O văpaie tot mai luminoa,
Care, brusc, devine orbitoa,
Și-atunci, vrăbiile muțesc toa.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vrăbii, poezii despre roșu, poezii despre devenire, poezii despre creștere, poezii despre copilărie sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.