Scara lui Iacob
Tristețe nocturnă în suflet,
sânge dornic de spaimă,
duhu-ți, fără răsuflet,
vorbe îngaimă,
ochii-ți se scaldă în lacrime verzi,
iubito, te pierd și mă pierzi!
Lasă nădejdile să-ți cânte,
mirajul frunzei în vânt,
sărutul meu, pe gurguiele-ți sânte
se preface-n descânt
și-ți înalță aripile frânte...
În serviciul sângelui, iubito, îți sunt!
Dorul tău viscol și-aromă
are tonalitatea refluxului Mării,
adevăr fundamental axiomă
visul tău, voluptate ce nu se mai gată,
se-nalță pe treptele Scării lui Iacob,
(scară a lucrării și-a binecuvântării)
și-n stele se-ascunde,
în Transcendent. Acolo. Oriunde!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.