Cazanul și ulcica
O ulcică de lut ars-
Aduce vorbe de-ocară
Cazanului de vinars
Ce scoate rachiu de pară:
-Degeaba ești din aramă
Și arăți ca un furnal,
Bețivii te bagă-n seamă
Eu... te văd un criminal!
Când te-ncingi, tu scoți pe țeavă,
Pentru oameni fără minte
Pârâiașe de otravă.
Eu le fierb niscaiva linte,
Foamea să își potolească
Toți aceia care vor,
Dar nicicând nu îi omor
Cum faci tu, de când te știu
Și le scoți pe țevi rachiu.
-Tot ce-ai zis îs vorbe-n vânt
Se-auzi dinspre cazan,
Toți mă cântă pe pământ
Mai ales Mâțu Stoian;
Pe la nunți, prin discotecă
Am valoare intrinsecă.
Cazangiul bețivan,
Om ce nu cunoaște frica
Vrând să bage sub cazan
Lemne... a crăpat ulcica!
Lintea-n foc s-a-mprăștiat
Și a rămas nemâncat,
Însă el atât a spus:
-Bine că-i cazanul sus!
MORALA:
Dacă știi că ești fragil,
În discuții... fii abil!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alcoolism
- poezii despre vânt
- poezii despre valoare
- poezii despre nuntă
- poezii despre muzică
- poezii despre lut
- poezii despre lemn
- poezii despre frică
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.