Şarpele
alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor
în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!
culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea
din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc
- e şarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?
nu vezi? e doar o piele
de şarpe despuiat
care şi-a pus hăinuţa
la soare la uscat
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.