* * *
hârtia se uită la mine
și mă întreabă:
ce mai scrii? ce mai scrii despre
viața ta/
nu despre viața mea,
ci despre neputința mea, îi spun
da, da! totul se depărtează de mine
tot ce vine în calea mea
o virează brusc
eu devin un scâncet de animal
sau de fier ruginit
ceva din ce în ce mai mic
ceva care nu mai știe
de ce ea se îndepărtează de mine
ea este ceea ce am iubit
cel mai mult pe lumea asta -
o adiere, o adiere caldă de ființe
care ieșeau din trupul meu,
coleoptere sau suflete
poezie de Călin Vlasie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.