* * *
M-ai cules din țărână...
Și m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Și-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
și ca în fața unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălțător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânși ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Și mirată... să luminez din nou.
Ușor, am început să mă preling printre degetele tale
și toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine și tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-ești caldă și blândă lumină...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.