Dimineață străină
nu știu unde m-am trezit
vin exact spre mine
cineva mă trage de mână doi pași
camere mici pe roți alergau în jur
toți se grăbesc s-ajungă undeva
case suprapuse cu pereți transparenți
eu nu-i cunosc
de unde vin ei
cineva mă privește cu ochi mari
colorați clipind încet
fața i se întinde ochii aproape i se închid
ca și când ar vedea ceva vesel
un individ mic dintr-o generație foarte tânără
scoate printre buze o bilă sintetică pe-un ax
cu o compoziție mare de glucide
și mi-o dăruiește foarte sincer
văd în contralumină
pe protectorul ce-l ține de mână
mișcând capul într-un gest aprobator
cineva se-apropie cu o mâna întinsă
privindu-mă-n ochi mormăind
și imitând bine sentimente de milă
altcineva ne dă câte-o hârtie mică
i-am dat-o lui care aduna hârtiile mici
și făcu un ritual special pentru mine
într-o mulțumire cu aceleași sentimente
tot mai mulți mă privesc ciudat
indivizii ăștia încearcă să-mi fure
orice rezervă energetică
o să fiu atent la gândurile mele
trebuie să găsesc un loc pentru somn
ca să mă trezesc acasă
dar deja m-am implicat în viața asta
oare mi-am dorit altă lume
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre hârtie
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre somn
- poezii despre sinceritate
- poezii despre protejare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mulțumire
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.