Contopiți în cuget și-n simțiri...
Pășesc pe pământ de catifea
Picături de rouă îmi sărută talpa,
Simt o adiere cu miros de cafea
Aprinde iubite în odaie lampa!
Să stăm la taifas până târziu
Mantia serii să ne-nveșmânte,
Văpaia în șemineu lucește-arămiu
Atmosfera încet devine fierbinte.
Un ocean de tihnă și seninătate
Se oglindește în privirea ta umilă,
Cu o sclipire-n miez de noapte
Mă săgetezi cu o poftă agilă.
Încălzește tandru iubite culcușul
În brațele tale să mă odihnesc,
În surdină se-aude arcușul
Viorilor ce suav ne-ademenesc.
Într-un somn adânc ne afundăm
Contopiți în cuget și-n simțiri,
Pe tărâmul viselor ne ancorăm
Îndemnați la aprige dezlănțuiri.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre poftă
- poezii despre odihnă
- poezii despre ocean
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.